Încadrarea în muncă a minorilor. Reguli și excepții

Articolul reprezintă opera exclusivă a autorului. Opiniile exprimate nu angajează sub nicio formă Ingenio.

Medeea Mihalache Medeea este absolventă a Facultății de Drept, Universitatea din București. Cele două mari pasiuni, scrisul și dreptul, sunt îmbinate de o manieră armonioasă prin articolele pe care le redactează despre diferite subiecte de interes din sfera juridicului.

🟢 Introducere

În ultima vreme, de notorietate și actualitate în rândul tinerilor este posibilitate de a se angaja și implicit de a-și câștiga propriile venituri, ca adaos la întreținerea legală oferită de către părinți. Acest lucru este fără doar și poate unul merituos, însă trebuie avute în vedere mai multe aspecte atunci când în prim plan se află minorii, aceștia având un statut juridic special. Pentru a evita riscul unei înțelegeri deficitare a noțiunii de încadrare în muncă a minorilor, în prezentul articol, voi expune o viziune cât mai clară a tuturor aspectelor care sunt de interes. De asemenea, o importantă componentă a acestui subiect este și corespondența în plan european, componentă dictată de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concret, legea română, prin art. 13 alin. (1) Codul Muncii, instituie regula conform căreia, persoana fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani, iar la alin (2) al aceluiași articol este reglementată excepția, și anume minorul de 15 ani poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat, cu acordul părinților sau al reprezentanților legali, pentru activități potrivite cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea, dezvoltarea și pregătirea profesională. În oglindă, dacă părinții sau reprezentanții legali își retrag acordul, contractul de munca încetează de drept.

🟢 Durata timpului de muncă

Referitor la condiția de a susține o activitate potrivită cu dezvoltarea fizică, aptitudinile și cunoștințele, avem art. 112 din Codul Muncii care prevede la alin. (2) că în cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și 20 de ore pe săptămână, trebuie sa beneficieze de o pauză de masă de 30 de minute dacă lucrează mai mult de 4 ore, să aibă dreptul la concediu de odihnă, să nu lucreze ore suplimentare sau ore de noapte. Aceste limitări vin în scopul menținerii minorului în parametrii de funcționare adecvate vârstei, fără a exista riscul deteriorării stării de sănătate a acestuia din varii motive, posibil ivite la locul de muncă. Mai mult, în art. 13 alin (5) se prevede că încadrarea în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani.

În altă ordine de idei, un aspect important din punct de vedere legal în ceea ce privește minorii este regăsit în art. 42, cu denumirea marginală ,, Regimul unor acte ale minorului cu capacitate de exercițiu restrânsă, care spune că: acesta poate încheia singur acte juridice privind, inter alia, munca sau profesia sa, iar astfel, el exercită singur drepturile și execută obligațiile ce îi revin și poate dispune singur de veniturile astfel dobândite. Deci, pe scurt, minorul poate dispune cum dorește, în limita valorii, de salariu și alte beneficii pecuniare obținute în urma contractului individual de muncă.

🟢 Sancțiuni privind încălcarea prevederilor legale

De reținut este faptul că, există și sancțiuni pentru angajatorii care nu respectă prevederile pentru încadrarea minorilor în muncă, și anume art. 265 Codul Muncii, menționează că, reprezintă infracțiune nerespectarea condițiilor legale de vârstă sau folosirea minorilor pentru prestarea unor activități cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor, iar pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Excedând discuția la nivel european, art. 32 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene prevede că vârsta minimă de încadrare în muncă nu poate fi inferioară celei la care încetează perioada de școlarizare obligatorie, fără a aduce atingere normelor mai favorabile tinerilor, iar mai mult, minorii acceptați să lucreze trebuie să beneficieze de condiții de muncă adaptate vârstei și să fie protejați de exploatarea economică sau orice alte activități ilicite din această sferă. Așadar, de la nivel european pornește această rigurozitate juridică, întemeiată de altfel, în ceea ce privește minorii și încadrarea acestora în muncă și de asemenea, pentru suprimarea exploatării persoanelor și a sclaviei.

🟢 Concluzii

Concluzionând, este un semn de înaltă calitate umană faptul că, încă de la vârste de dinaintea majoratului, tinerii vor să intre pe piața muncii, dar, trasând traiectoria de la general spre particular, pentru statul român, pentru instituțiile publice responsabile cu acest sector, pentru angajatori este o responsabilitate imensă de a controla tot acest proces și de a-l aduce în forma sa cea mai bună și prolifică. La nivel european, de altfel, organizațiile trebuie să fie conștiente de ceea ce presupune cu adevărat gestionarea situațiilor cu minorii din câmpul muncii și să implementeze măsuri adecvate în continuare pentru protejarea corespunzătoare a acestora.

Un articol semnat de către Medeea Mihalache.