Principiul aflării adevărului în procesul penal în relație cu morala

Articolul reprezintă opera exclusivă a autorului. Opiniile exprimate nu angajează sub nicio formă Ingenio.

​Adina Cătălina Emrea Adina este absolventă a Facultății de Drept, Universitatea Andrei Șaguna și a promovat masterul Devianță și Delincvență în cadrul Facultății de Psihologie și Științe Comportamentale și Juridice din cadrul aceleiași Universități. Pasionată de drept și de psihologie, Adina intenționează să surprindă în cadrul articolelor publicate aspecte de o importanță comună pentru cele două domenii.

🟢 Introducere

Pornind de la afirmația filozofului german Immanuel Kant, „Acționează astfel încât să folosești umanitatea ta, atât în persoana ta, cât si în persoana oricărui altuia, întotdeauna, în același timp, ca scop, iar nu ca mijloc, susțin faptul că, este de preferat să scape nepedepsite “20” de persoane vinovate, decât să fie pedepsită una pe nedrept.

Aflarea adevărului este principiul fundamental în procesul penal, și este prevăzut în Codul de Procedură Penală la art. 5 ,, (1) Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

(2) Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și de a administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea credință a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancționează conform dispozițiilor legale.”

Morala este o ramură a eticii. Din punctul meu de vedere, poate fi privită ca fiind pilonul principal care susține principiul aflării adevărului în procesul penal.

Ea se regăsește în fiecare om, indiferent de gradul sau de cultura acestuia, omul trebuie să distingă între bine si rău, între ce trebuie să facă și ce nu trebuie să facă, legile juridice apărând din necesitatea impunerii normelor și valorilor morale. (3)

Așadar, conform celor spuse mai sus, pentru aflarea adevărului este obligatorie administrarea probelor necesare, care dovedesc realitatea exact așa cum este, și in plus, acestea trebuie să fie corect interpretate, pentru a putea fi evitată orice eroare judiciară. (5)

🟢 Etapele aflării adevărului

Procesul penal are ca scop scoaterea la lumină a elementelor de probațiune suficient de precise și certe încât să conducă la aflarea adevărului și soluționarea corectă a cauzei.

Chiar dacă, cu ajutorul rațiunii se poate vedea realitatea, uneori imaginea distorsionată asupra realității poate conduce la susținerea a ceea ce se crede și nu a ceea ce este real, motiv pentru care, aflarea adevărului cuprinde două etape:

👉In rem (aspecte ce țin de realitatea obiectivă), constă în stabilirea existenței sau inexistenței faptei pentru care se desfășoară procesul penal, forma vinovăției, motivul și scopul faptei, natura și întinderea prejudiciului, precum și aspectele care influențează răspunderea făptuitorului, în acest sens, putem face trimitere la dispozițiile art. 103 alin. 2 Cod Procedură Penală, în care este prevăzut faptul că: ,,În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate".

👉In personam (aspecte ce țin de realitatea subiectivă), înseamnă deplină certitudine asupra vinovăției celui în cauză, asupra datelor sale de identitate, stare civilă, stare materială, antecedente și alte împrejurări care duc la cunoașterea personalității acestuia.

🟢 Accepțiunile noțiunii de adevăr

👉Din punct de vedere filozofic, acesta nu poate fi definit, contrazis sau modificat, el poate fi doar dovedit cu probe și argumente care întotdeauna sunt relative, deoarece fiecare crede în adevărul care îi aduce o mai mare utilitate și realitatea va fi pentru oameni în felul în care o vor concepe. (6)

👉Din punct de vedere juridic, acesta are două componente interdependente:

👉Adevărul judiciar, este definit de doctrină ca fiind ,,concordanta între aspectele reținute de organele judiciare și care determină convingerea lor în cauză și probele strânse și administrate în speță." (7)

👉Adevărul obiectiv, reprezintă operațiunea de apreciere corectă a probelor, de către organul judiciar. (8)

Pentru ca adevărul judiciar să fie echivalentul celui obiectiv, iar soluționarea speței să fie una justă, este necesară corecta interpretare a probelor administrate în cauză. (9)

🟢 Probele în vederea aflării adevărului

În scopul aflării adevărului, instanța trebuie să verifice, nemijlocit, probele strânse de organele de urmărire penală, pentru a cunoaște adevărul real, iar nu cel constatat după propria opinie. (10)

Potrivit practicii judiciare, chiar dacă inculpatul se autodenunță, instanța nu poate dispune condamnarea sa, dacă pe parcursul procesului penal prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, întrucât orice îndoială profită inculpatului, iar recunoașterea lui nu are valoare probatorie absolută. (11)

Astfel, legiuitorul prevede în cadrul art. 103 alin. 2, Cod Procedură Penală: ,,Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă."

Proba are o strânsa legătură cu noțiunea de ,,adevăr" și desemnează ,,modalitatea de cunoaștere a adevărului unui fapt". Codul de Procedură Penală o definește la art. 97 alin. 1, că ,,orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal."

Pentru ca o probă să poată fi administrată trebuie mai întâi să se stabilească dacă aceasta contribuie la soluționarea cauzei. Ulterior, organul de urmărire penală, iar apoi, judecătorul, sunt puși în situația de a decide, după analiza conținutului probelor, dacă acestea contribuie la clarificarea faptelor cercetate. (12).

Principiul legalității probelor prevede ca judecătorul sa rețină ca elemente de probă doar pe acelea care au fost strânse în conformitate cu legea, impunându-se eliminarea oricărei probe obținute ca urmare a unui act ilicit comis de organul judiciar ori de un terț implicat sau neimplicat în procedura penală respectivă. (13).

🟢 Administrarea probelor și morala acestora

Morala este definită ca fiind ansamblul ideilor de corectitudine, onestitate si sinceritate, ce caracterizează atitudinea unei persoane față de propria activitate, de propriile idei și îndatoriri în relație cu ceilalți.

Din punct de vedere juridic aceasta reprezintă fidelitatea față de lege şi echitate, iar nu față de o persoană sau un grup de persoane anume.

Morala impune ca anchetatorii și magistrații să nu obțină probele prin utilizarea de procedee neconforme cu cu principiile fundamentale ale ordinii juridice.

Regula este interzicerea folosirii strategiilor sau a manoperelor ce au ca scop administrarea, cu rea-credință, a unui mijloc de probă, dacă aceste acțiuni afectează demnitatea persoanei, dreptul acesteia la un proces echitabil, dreptul la viața privată ori secretul profesional.(14)

Probele obținute în mod nelegal au ca efect invalidarea acestora și înlăturarea lor din ansamblul celor avute în vedere la soluționarea cauzei. Sediul materiei se regăsește în art. 102 Cod Procedură penală, alin. (1) : ,,Probele obținute prin tortură, precum și probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal."

Atunci când obținerea probei este realizată prin încălcarea dreptului persoanei de a nu fi supusă torturii sau tratamentelor inumane ori degradante, poate fi afectată și aflarea adevărului. De asemenea, prin folosirea acestor probe s-ar pierde justificarea morală a procedurii de tragere la răspundere a persoanelor care au comis infracțiuni. (15).

🟢Concluzii

Având în vedere, cele expuse în prezentul articol, putem concluziona faptul că, justiția este echivalentul noțiunii „a face dreptate”, iar asigurarea unui cadru procesual „drept”, se realizează prin aflarea adevărului; adevăr, care are la bază morala.

Aflarea adevărului este principiul fundamental al procesului penal deoarece reprezintă scopul acestuia.

Succesul unui proces echitabil, depinde de demonstrarea veridicității prin probe ce nu aduc atingere drepturilor omului, dar nici justiției.

Un articol semnat de către Adina Cătălina Emrea

---

(3) T.V. Gheorghe, Aflarea adevărului, principiul fundamental al procesului penal, Ed. Hamangiu, 2021, p.42).

(2) N. Niemesch, Teoria generală a dreptului, Ed. Hamangiu, București, 2019, p.99).

(3) T.V Gheorghe, Aflarea adevărului, principiul fundamental al procesului penal, Ed. Hamangiu, 2021, p.42).

(4) Idem, p.31).

(6) Idem, p. 46).

(6) Idem, p.2)

(8) Idem, p. 1 )

(8) Idem, p.33)

(9) N. Volonciu, Noul Cod de Procedură Penală comentat, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 15).

(10) Idem, p.16-17).

(11) Idem, p.16-17

(12)T.V. Gheorghe, Aflarea adevărului, principiul fundamental al procesului penal, Ed. Hamangiu, 2021, p.132).

(13) Idem, p. 140).

(13) Idem, p. 140).

(15) N.Volonciu, Noul Cod de Procedură Penală comentat, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 242).