Obligațiile personale reciproce ale soților: există, oare, obligația legală de fidelitate?

Articolul reprezintă opera exclusivă a autorului. Opiniile exprimate nu angajează sub nicio formă Ingenio.

Marei Allia Allia este absolventă a Facultății de Drept și a Masterului Drept Privat din cadrul Universității din București. Datorită pasiunii pentru domeniul juridic, îmbinată cu experiența în consiliere juridică, are plăcerea de a aduce în atenția cititorilor diverse informații de drept și curiozități specifice acestui domeniu. Fiat justitia, et pereat mundus!

🟢 Introducere

Drepturile și obligațiile soților sunt reglementate în cadrul Cărții a II-a din Codul Civil. Față de normele din reglementarea anterioară a Codului Familiei, care prevedea în mod direct doar obligația reciprocă a soților de a-și acorda sprijin moral și problema numelui soților, Codul Civil are în vedere mult mai multe obligații cu privire la soți după încheierea căsătoriei.

În mod evident, toate drepturile și obligațiile pe care le are un soț, au caracter reciproc și față de celălalt soț, datorită egalității dintre aceștia.

Totuși, cu toate că aceste drepturi și obligații beneficiază de reglementare, legiuitorul nu a prevăzut remedii pentru dezacordurile ivite în exercitarea lor, soții având la dispoziție doar posibilitatea de a se adresa instanței pentru sancțiunea specifică a divorțului.

Prezenta lucrare vizează doar analiza drepturilor și obligațiilor personale ale soților, iar nu și pe cele patrimoniale.

Această categorie este tratată începând cu articolul 307 din Codul Civil. Este important de reținut că, indiferent de regimul matrimonial pe care părțile îl au (comunitate legală, separația de bunuri, comunitatea convențională), există obligația de a respecta normele cu privire la drepturile și obligațiile personale.

🟢 Soții își datorează reciproc:

👉Fidelitate,

👉Respect,

👉Sprijin moral.

Da, este adevărat că există norme în Codul Civil care reglementează obligația de fidelitate.

În mod evident, fidelitatea reprezintă una din bazele relațiilor dintre soți. Astfel, încălcarea acestei obligații, de către oricare dintre soți, poate constitui un motiv temeinic pentru divorț.

Fidelitatea constituie și o prezumție în materie, în sensul că, la momentul conceperii unui copil în timpul căsătoriei, există prezumția că soția și-a respectat obligația de fidelitate.

Cu privire la respectul datorat, așa cum s-a afirmat în doctrină [1], acesta presupune atât stima față de celălalt, dar și respectarea integrității fizice și psihice a partenerului. Această obligație își are originea din Codul Civil Francez, unde a fost introdusă drept urmare a luptei împotriva violenței domestice.

În ceea ce privește sprijinul moral, relațiile de familie se bazează pe ajutorul și motivația pe care soții și le oferă unul celuilalt. Acest sprijin se referă și la susținerea în diversele situații ce se pot ivi pe parcursul vieții, precum cele care privesc starea de sănătate, boala etc.

🟢 Obligația de coabitare

Legiuitorul a reglementat această obligație în cadrul articolului 309 alin. (2) al Codului Civil: “Ei au îndatorirea de a locui împreună.”

Obligația de a coabita decurge din esența căsătoriei, considerându-se că, pentru buna funcționare a căsniciei, este ideal ca soții să locuiască împreună. Cu toate acestea, teza a II-a al aceluiași alineat, lasă o portiță deschisă pentru anumite situații ce se pot ivi, precum: exercitarea unei profesii, care poate fi un motiv întemeiat pentru care este necesar ca soții să nu conlocuiască: “Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.”

🟢 Deciziile cu privire la aspectele ce țin de căsătorie

Sediul materiei este articolul 308 al Codului Civil: “Soții hotărăsc de comun acord în tot ceea ce privește căsătoria.”

🟢 Independența soților

Căsătoria nu încalcă drepturile fiecăruia dintre soți de a avea în continuare dreptul la viața personală și posibilitatea de a lua decizii cu privire la propria persoană, în funcție de opiniile și preferințele personale. Așadar, pentru a reaminti această ipoteză, legiuitorul a simțit nevoia reglementării drepturilor care nu pot fi îngrădite de un soț celuilalt cu privire la corespondență, relațiile sociale și alegerea profesiei, incluzând aici, chiar dacă legiuitorul nu prevede în mod expres, întâlnirile și comunicarea, în mod general.

👉Atenție! Există un motiv temeinic de divorț în situația în care unul dintre soți manifestă o conduită care ar putea aduce atingere independenței celuilalt soț față de relațiile sale sociale sau dacă există un așa-zis control cu privire la acestea.

🟢 Numele de familie

Finalmente, articolul 311 al Codului Civil prevede obligația soților de a purta numele declarat la momentul încheierii căsătoriei.

Schimbarea numelui nu poate fi făcută decât prin procedura administrativă prevăzută de Ordonanța de Urgență nr. 41/2003 și doar dacă există consimțământul expres al celuilalt soț.

Un articol semnat de către Marei Allia.

---

(1)] M. Avram, Drept Civil, Familia, ed. 3, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, p. 74.