Discriminare sau cerință obiectivă a postului?

Articolul reprezintă opera exclusivă a autorului. Opiniile exprimate nu angajează sub nicio formă Ingenio.

​av. Larisa-Alexandra Dalea Larisa este avocat stagiar în cadrul societății Cerha Hempel, masterand al Facultății de Drept, Universitatea din București, programul Dreptul Muncii, relații de muncă și industriale. Pasionată de scris și de drept, în special dreptul muncii, este mereu în căutarea unor subiecte de actualitate care să surprindă noile realități și tendințe de pe piața muncii.

Cadrul legislativ național

• Legea nr. 53/2003 (Codul muncii)

• OG. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

• Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, aceasta fiind legea specială

Conceptul de discriminare

Prin discriminare se înțelege orice excludere, deosebire, restricție sau preferință pe baza unor criterii precum sexul, etnia, religia etc, ce duc la restrângerea drepturilor și libertăților unor categorii de persoane. Totuși, prin excepție, astfel de criterii nu constituie discriminare atunci când, în temeiul activității ocupaționale sau al contextului în care acestea se desfășoară, reprezintă o cerință profesională esențială și determinantă, sub condiția ca obiectivul să fie legitim și cerința proporțională.

Analiza de la caz la caz

În cele ce urmează vor fi analizate niște meserii și profesii controversate din perspectiva criteriului discriminării. Important de menționat de la început este că întotdeauna este nevoie de o analiză de la caz la caz, impunerea unor diferențe bazate pe criteriile sus-menționate nereprezentând automat o discriminare.

1) Preot

În prezent este expres reglementat de canoane că meseria de preot poate fi exercitată doar de un bărbat, aspect ce pare a fi unanim acceptat de societate. Mai mult, legea specială privind discriminarea dintre femei și bărbați, Legea nr. 202/2002, exclude din domeniul său de aplicare activitatea cultelor. Este însă această diferența de tratament justificată sau putem vorbi despre o reglementare discriminatorie? Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pare a fi reticent în a se pronunța în această privință. Fiind sesizat în 2021 cu o cerere având acest obiect, nu s-a pronunțat pe fond, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, justificând că acesta este un simplu credincios și este, prin urmare, lipsit de interes, nefiind un călugăr sau o femeie a cărei drepturi să îi fie încălcate prin discriminare.

Cu o altă ocazie, Arhiepiscopul Tomisului, fiind întrebat dacă apreciază că este discriminatorie absența femeilor din funcțiile importante din Biserică a afirmat: „Ea [femeia] nu poate fi perpetuu într-o rugăciune, pentru că are condiția slăbiciunilor sale. Cum să fie discriminare? Aceasta este femeia. Ea a început păcatul. Ea a început păcatul şi, iată, se află cu această neputință”. Aceste afirmații au atras o sesizare la CNCD, care a fost iar reticent în a se pronunța pe fond. Președintele CNCD a afirmat că „statul nu are drept de ingerință în interpretarea religiei”, iar o analiză pe fond ar leza autonomia cultelor, pentru că arhiepiscopul a vorbit ca teolog. Prin urmare, doar Biserica Ortodoxă poate aprecia dacă aceste afirmații ar leza demnitatea femeilor și ar incita la discriminare.

Având în vedere reticența CNCD de a se pronunța pe fond cu privire la această problemă și dat fiind faptul că există o reglementare expresă canonică, iar, tot conform CNCD „activitatea cultelor nu este în contradicție cu valorile din Constituție și cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului”, rezultă că, cel puțin pentru moment, interdicția femeilor de a fi preotese nu constituie discriminare.

2) Model videochat

Nu este deloc un secret că în industria videochat sunt căutate și angajate modele feminine care se încadrează în anumite standarde de frumusețe. În acest caz însă nu se poate vorbi de discriminare, ci de o cerință profesională obiectivă, esențială și determinantă, deoarece întreg procesul de obținere a profitului este dependent de gusturile clienților și ce înțeleg aceștia prin frumos, ei neapelând la servicii de tip videochat în absența unor modele atractive. Cu alte cuvinte, dacă s-ar angaja modele care nu ating standardele de frumusețe căutate, atunci ar fi imposibilă desfășurarea activității specifice aducătoare de profit, ceea ce justifică impunerea unor condiții referitoare la aspectul fizic atunci când este angajată o persoană. Însuși aspectul fizic influențează atragere clienților și condiționează obținerea de câștig material, caz în care devine incidentă excepția sus-menționată.

3) Recepționeră

Deși este adevărat că există și recepționeri, neexistând vreo interdicție în acest sens, totuși realitatea este ca preponderant meseria aceasta este asociată cu sexul feminin. În acest sens, nu puține sunt și anunțurile de job care fac referire doar la recepționere (la feminin), bărbații fiind astfel excluși încă din etapa recrutării. Este totuși această atitudine o discriminare sau s-ar putea încadra pe excepție, fiind o cerință obiectivă profesională? Apreciez că ar fi o discriminare, deoarece nu există niciun temei obiectiv pentru a justifica o astfel de diferență.

Faptul că un client este întâmpinat la recepție de o femeie sau un bărbat nu influențează cu nimic serviciul, în sine, oferit de o întreprindere sau atragerea clientelei, calitatea serviciului fiind, de fapt, factorul decisiv pentru obținerea profitului, iar nu persoana care te întâmpină la intrarea în unitate sau cu care iei legătura pentru a ți se facilita accesul la respectivul serviciu. Faptul că, se apreciază (în mod temeinic sau nu) că unui client i-ar plăcea mai mult să fie întâmpinat de o femeie atractivă, zâmbitoare, nu schimbă cu absolut nimic realitatea anterior menționată, iar astfel o selecție bazată pe sexul angajatului nu ar fi nici proporțională, nici justificată. Specificul postului, atribuțiile de serviciu nu susțin nici ele această diferență, neexistând vreun criteriu obiectiv pe baza căruia să se argumenteze că un anumit sex ar fi mai potrivit pentru prestarea acestui tip de activitate.

Cerințele profesionale pot fi aduse la îndeplinire într-un mod satisfăcător atât de un bărbat, cât și de o femeie. Prin urmare, apreciez că un bărbat ar putea aplica pentru un job de recepționer chiar dacă anunțul de job specifică faptul că se caută o femeie, iar în caz de refuz pe acest motiv, se poate adresa cu succes instanței sau CNCD.

4) Educator

Deși nu există nici în acest caz vreo restricție, este știut faptul că este o raritate să vedem un educator (cadru didactic pentru elevii din clasele 1-4 sau pentru preșcolari). Totuși, un raționament similar celui de la punctul 3 se aplică și în acest caz, astfel încât unui bărbat nu ar putea să îi fie restrâns dreptul de a se angaja ca educator. În acest caz contează serviciul educațional în sine și aptitudinile didactice și de personalitate ale educatorilor, iar nu genul lor, care nu este în măsură să influențeze în niciun fel factorii determinanți specifici activității didactice. Mai mult, profesionalismul și performanțele școlare înregistrate de cadrele didactice masculine care predau la clase mai mari sunt de natură a susține afirmațiile acestea, simplul fapt că vorbim de o altă categorie de vârstă a elevilor nefiind în măsură să schimbe natura activității și să influențeze performanța educatorilor. Teama unor părinți că un bărbat nu ar fi la fel de răbdător și priceput sau că i-ar pune pe copiii lor într-o poziție mai vulnerabilă sunt niște simple prejudecăți, iar impunerea vreunei limitări în baza lor nu ar fi deloc o soluție proporțională sau echitabilă.

5) Stewardesa

Aceasta este una din cele mai controversate meserii din perspectiva discriminării, întrucât mereu au existat numeroase cerințe privind aspectul fizic. În afară de celebra cerință privind înălțimea, de-a lungul timpului au existat și interdicții privind căsătoria, copii, cerințe de vârstă etc. Deși în prezent situația s-a ameliorat, încă mai pot fi întâlnite cerințe discutabile din perspectiva discriminării.

În acest sens, o companie de transport aerian din Rusia a fost dată în judecată în 2017 pe motiv că își discrimina angajații, excluzându-i de pe rutele internaționale pe cei care erau mai în vârstă și care depășeau o anumită greutate. Pe lângă argumentul de ordin estetic, se poate argumenta și în sensul că, în caz de urgență, o persoană „fit” se descurcă mult mai bine și mai rapid decât o persoană supraponderală. Tribunalul din Moscova, deși nu a spus expres că este o discriminare, le-a dat dreptate angajatelor care au sesizat instanța și a considerat că nu li se poate impune acestora să slăbească. O soluție de mijloc pare a fi ca greutatea echipajului de cabină să fie proporțională cu înălțimea în așa măsură încât angajatul să fie apt să își îndeplinească atribuțiile eficient, fără să se impună în concret atingerea unui anumite greutăți determinate.

Cu privire la vârsta maximă pentru a fi stewardesă, deși este unanim acceptat că este o discriminare, întrucât ține exclusive de criterii estetice și nu afectează în niciun fel prestarea efectivă a activităților specifice postului, totuși, neoficial, încă există practica de a fi concediat după vârsta de 40 de ani fiindcă nu mai ești considerat suficient de atractiv sau de a fi repartizată pe rute interne sau mai puțin populare. Această practică este una vădit discriminatorie, iar persoanele care se confruntă cu astfel de situații își pot susține cu succes drepturile în instanță.

Singura regulă care s-a păstrat și care nu este considerată discriminatorie este cea legată de înălțime, dar nu din motive estetice, ci practice, pentru ca însoțitoarele de zbor să poată ajunge ușor la compartimentul cu bagaje de mână, zonă unde se află și echipamentul de salvare și siguranță. Astfel înălțimea influențează în mod direct îndeplinirea atribuțiilor, iar, având în vedere că, la bord, asigurarea siguranței aeronavei este principala îndatorire, se poate considera că înălțimea este o cerință esențială.

Concluzii

În concluzie, în ceea ce privește cerințele profesionale, există posibilitatea stabilirii unui tratament diferențiat bazat pe o caracteristică legată de unul din criteriile de discriminare precizate în introducere, sub condiția ca această caracteristică să constituie o cerință profesională esențială și determinantă în vederea exercitării unei anumite activități profesionale. O analiză în concret se impune mereu pentru o corectă determinare a îndeplinirii cerințelor, ținând cont de specificul fiecărui loc de muncă în parte.

Un articol semnat de către av. Larisa Dalea.

---

(1) Legea nr. 53/2003 (Codul muncii)

(2) OG. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare

(3) Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, aceasta fiind legea specială