Cum să-ți protejezi marca la nivel European? Înregistrarea mărcii Europene

Articolul reprezintă opera exclusivă a autorului. Opiniile exprimate nu angajează sub nicio formă Ingenio.

Andreea Marin Andreea-Marin este Consilier Juridic, specializat în domeniul dreptului comercial, absolventă a programului de master ”Dreptul Afacerilor” din cadrul Universității ”Nicolae Titulescu” din București. Pasiunea pentru aria societară (comercială) a dreptului s-a născut încă din facultate și a fost susținută de experiența ulterioară în domeniu, formându-și întreaga carieră juridică printre antreprenori.

🟢 Introducere

Din dorința promovării dezvoltării armonioase între țările membre, prin înlăturarea barierelor economice, prin Tratatul de la Roma din anul 1957, a fost constituită Comunitatea Economică Europeană (CEE – actuala Uniune Europeană – UE), care își propunea să elimine obstacolele apărute în procesul de circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor.

În scopul implementării sistemului unei piețe interne libere, s-a impus armonizarea la nivel comunitar a drepturilor de proprietate industrială prin parcurgerea unei singure proceduri valabile pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Pentru a duce la îndeplinire scopul propus, a fost înființat un organism independent și autonom, respectiv Oficiul de Armonizare a Pieței Interne (OAPI), cu sediul în orașul Alicante, Spania, ca oficiu pentru înregistrarea mărcii comunitare, precum și a desenelor și modelelor comunitare.

Începând cu data de 23 Martie 2016, a intrat în vigoare Regulamentul (UE) nr. 1001/2017, al Parlamentului European și al Consiliului, care a desființat denumirea Oficiului (OAPI) și denumirea de marcă comunitară, redenumind instituția ca fiind Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), eliminând conceptul de marcă comunitară, de la acest moment, numindu-se marcă europeană.

🟢 Cum pot fi reprezentate mărcile?

Mărcile pot fi reprezentate ca fiind:

👉semne,

👉cuvinte,

👉desene,

👉litere,

👉elemente figurative,

👉forme sau reprezentări grafice, etc. cu respectarea unei condiții imperative, ca aceste reprezentări să distingă produsele sau serviciile furnizate de către solicitant de serviciile sau produsele deja furnizate de o altă întreprindere existentă, iar reprezentarea înregistrată în Registrul Mărcilor să permită identificarea clară și precisă de către autoritățile competente și de către terți a obiectului protecției conferite titularului mărcii.

🟢 De ce este nevoie pentru a înregistra o marcă?

În vederea înregistrării, din punct de vedere al teritorialității dobândirii drepturilor asupra mărcii, solicitantul se adresează fie Oficiului Național de Proprietate Intelectuală (în România Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci – OSIM), pentru protecția națională și limitativă teritorial a mărcii, fie EUIPO (Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală), în vederea protecției europene a mărcii.

În acest caz, limitarea teritorialității este restrânsă, în sensul protecției mărcii în mai multe state europene, conferind acesteia din urmă caracter unitar și valabil în întreaga Uniune.

Este de menționat faptul că, oficiile regionale sau naționale și EUIPO nu se exclud, putând să coexiste. În acest sens, protecția prin înregistrarea mărcii Europene nu are caracter exclusiv și obligatoriu.

Pentru a înregistra o marcă la nivelul Uniunii Europene, este necesară înaintarea unei Cereri către Oficiu, în vederea examinării elaborate a solicitării.

Totuși, este de menționat că există anumite proceduri prealabile înregistrării solicitării, care au menirea de a concretiza cerințele și așteptările pe care le are solicitantul cu privire la marca ce se dorește a fi înregistrată.

🟢 Măsuri prealabile. Alegerea claselor de produse/servicii

Anterior completării Cererii, solicitantul trebuie să se informeze cu privire la Clasele de bunuri și servicii pentru care ar dori autorizarea folosirii exclusive a mărcii.

În acest sens, solicitantul trebuie să consulte Clasificarea de la Nisa, un sistem de clasificare a produselor și serviciilor, înglobat sub forma unui Nomenclator, format din 45 de clase care desemnează diverse produse și servicii care pot fi asociate mărcii.

Solicitanții pot indica câte clase doresc, însă cu cât numărul de clase va crește, cu atât se vor adăuga și taxe suplimentare de achitat. La cererea depusă inițial nu se mai pot adăuga ulterior produse, servicii sau clase, fapt ce sporește importanța consultării nomenclatorului și alegerea corectă a claselor de înregistrat.

🟢 Verificarea disponibilității mărcii

Unul dintre aspectele cele mai importante în cadrul procedurii de înregistrare a unei mărci este verificarea disponibilității acesteia. În acest sens, EUIPO pune la dispoziție registrul electronic (baza de date)[1] în care sunt înregistrate toate mărcile înregistrate pe teritoriul Uniunii Europene, în cazul în care Cererea inițială a fost înregistrată de către EUIPO.

Pentru a veni în sprijinul solicitanților și a oferi o imagine de ansamblu a mărcii de înregistrat, Oficiul pune la dispoziție acestora o altă platformă de căutare, care conține toate mărcile înregistrate de către EUIPO sau de către Oficiile Naționale ale statelor membre UE, precum și o parte dintre Oficiile de Proprietate Intelectuală din afara UE, parteneri/ colaboratori ai EUIPO. Este vorba despre platforma TMview[2], bază de date ce conține peste 61 milioane de mărci înregistrate.

🟢 Procedura de înregistrare propriu-zisă

Ulterior parcurgerii procedurii preliminare, Solicitantul depune Cererea de Înregistrare a mărcii, care este concomitentă cu acordarea termenului de depozit. Data de depozit reprezintă data la care a fost înregistrată Cererea de înregistrare, în situația în care sunt respectate toate condițiile de admisibilitate a cererii, dată de la care intervine prioritatea mărcii.

Principiul priorității este reprezentat de ordinea înregistrării mărcilor, mai exact, orice marcă înregistrată anterior are întâietate față de mărcile înregistrate ulterior.

Prioritatea poate fi revendicată în urma constituirii unui depozit, având valoare de depozit reglementar național al oricărui Oficiu dintr-un stat membru.

În sensul prezentului paragraf, menționăm faptul că, este considerat depozit reglementar orice depozit care poate stabili data depunerii cererii de înregistrare, indiferent de soluția dispusă în urma depunerii sau nesoluționarea cererii.

Există însă un termen de invocare a priorității, respectiv 6 luni de la momentul depunerii primei cereri în vederea înregistrării mărcii.

Pentru a fi eligibilă spre analiză, Cererea de înregistrare trebuie să conțină trei informații esențiale, și anume:

👉 datele titularului dreptului de proprietate asupra mărcii,

👉 reprezentarea cât mai explicită a mărcii,

👉 produsele și serviciile care urmează să se certifice.

Cererea se depune în una dintre limbile oficiale ale Uniunii, prin intermediul formularului pus la dispoziție de Oficiu.

Odată cu Cererea de înregistrare se mai poate invoca senioritatea mărcii. În acest sens, Solicitantul va semna o declarație care va prioritiza marca, în măsura în care marca a fost înregistrată anterior în alt stat membru, inclusiv în țările Benelux sau la nivel internațional.

Ulterior depunerii cererii de către Solicitant, Oficiul examinează, înainte de publicarea cererii, dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru a-i fi acordată dată de depozit, în condițiile Art. 32 RUE, admisibilitatea înregistrării cererii, în condițiile Art. 31 alin. 3, precum și achitarea la termen a taxelor pe categorie, atunci când este cazul.

În cazul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate și înregistrare a cererii de înregistrare a mărcii, Oficiul acordă solicitantului termen de 2 luni în vederea remedierii neconformităților.

Dacă solicitantul depășește termenul prevăzut anterior, cererea nu va fi considerată o veritabilă Cerere de înregistrare a mărcii și va fi respinsă în consecință. În caz de remediere, termenul de depozit va fi considerat termenul efectuării formalităților necesare remedierii.

Ulterior publicării cererii, Oficiul acordă terților dreptul de a depune opoziție împotriva înregistrării mărcii, în termen de 3 luni de la publicare.

În general, există 2 motive care stau la baza opoziției înaintate de către terți, și anume anterioritatea deținerii unor drepturi asupra mărcii sau existența unui motiv absolut de respingere.

👉Etapele procedurii de examinare a mărcii pot fi vizualizate în Fig. 1 de mai jos.

Ulterior depunerii opoziției de către persoana interesată, Oficiul verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acesteia.

În cazul în care nu există motive reale și plauzibile de opoziție și nicio altă intervenție a vreunui terț, Oficiul dispune înregistrarea mărcii, cu publicarea de îndată a mărcii. Această concluzie are ca scop opozabilitatea mărcii și titularului acestuia către terți.

Documentul justificativ al înregistrării este Certificatul de Înregistrare al mărcii. Comunicarea acestuia este de obligația Oficiului, care va transmite documentul electronic. Certificatele nu se emit pe suport hârtie, însă se pot solicita copii autentificate sau neautentificate ale acestuia de către titular, contra unei taxe aferente.

🟢 Taxe

Taxa de înregistrare este o condiție esențială și decisivă în procedura de înregistrare, întrucât în lipsa achitării taxelor, Cererea va deveni caducă, nereușind să parcurgă toate etapele înregistrării. Sistemul de taxe percepute de către EUIPO prevede achitarea unei taxe de depunere, iar suplimentar, una sau mai multe taxe de clasificare aferente fiecărei clase suplimentare de servicii și produse care se va adăuga la prima clasă.

Solicitantul este obligat să achite contravaloarea taxei de depunere în termen de o lună de la momentul depunerii Cererii de înregistrare.

Sistemul actual de taxe prevăzut de EUIPO are în componență o parte fixă și o parte variabilă, adaptată la solicitările prevăzute în cerere cu privire la clasele de produse și servicii.

Astfel, taxa de bază de achitat de către solicitant la momentul depunerii cererii este de 850 EUR.

Suplimentar, pentru a 2-a clasa, taxa aferentă în cuantum de 50 EUR se adaugă taxei de bază, iar pentru următoarele clase se va achita o taxă suplimentară de 150 EUR per clasă.

Taxele trebuie a fi achitate în termen de maximum o lună de la momentul depunerii cererii.

🟢 Concluzii

Înregistrarea mărcii aduce un beneficiu real titularilor, întrucât oferă protecție asupra semnului și serviciilor și produselor înregistrate sub reprezentarea acestuia, dând o valoare independentă și unilaterală mărcii înregistrate.

Mai mult, prin înregistrarea acesteia, titularul își apără drepturile asupra mărcii și își delimitează drepturile asupra acesteia.

Și din punct de vedere financiar, înregistrarea mărcii poate produce diverse consecințe benefice, în sensul că, ulterior înregistrării, marca devine un activ incorporal al societății, care poate valora semnificativ în raport cu cesionarea acesteia la un moment ulterior.

Un articol semnat de către Andreea Marin.

---

(1) Baza de date este eSearch Plus și poate fi accesată pe website-ul oficial al Oficiului.

(2) https://www.tmdn.org/